Reporter: Doamnă Polihovici, contează foarte mult să începem prin a vă cunoaşte — ce v-a determinat să alegeţi profesia de psiholog-consilier, mai ales într-un context provocator cum e cel al lucrului cu refugiaţi şi persoane cu nevoi speciale?
N.P.: Am început de fapt cu o întâmplare personală: copilul meu a fost diagnosticat cu autism, prin 2010, cind informatie despre ce este el, era putina, iar despre centre nici nu mai vorbesc. Astfel, unica sursa de informare, era comunicarea intre parinti. De fire sunt deschisa spre comunicare si privesc viata pozitiv, asa ca la un moment dat, am observant ca discutiile mele seamana mai mult cu informare si recomandari. La un moment mi-am dat seama ca sfaturile nu ajuta, dar parintii oricum continuau sa apeleze dupa consultatii si mi-am zis ca daca ajut, atunci ajutorul meu trebuie sa fie calitativ. Pentru a putea răspunde concret la nevoile personelor, care se adresau, am decis să fac studii în psihologie, iar, fiind biolog și aromaterapeut lincențiat, am ales ca formare — Olfactoterapia.
Aşa am ajuns să lucrez ca psiholog consilier în cadrul SOS Autism – Centrul de Plasament Temporar pentru Refugiaţi, unde sprijinim persoane cu dizabilităţi, dar şi familiile lor în situaţii de criză.
Care este principalul obiectiv al intervenţiei psihologice în cadrul centrului Reporter: Într-un cadru cum este al centrului de plasament temporar, ce înseamnă „consiliere” pentru dumneavoastră şi ce vizaţi să obţineţi prin activitatea pe care o desfăşuraţi?
N.P.: Consilierea în contextul nostru are mai multe direcţii:
• Sprijinirea emoţională a persoanei imediat ce ajunge în centrul de plasament – să-şi recunoască trăirile, să nu se simtă izolată sau „în plus”.
• Evaluarea resurselor individuale şi familiale – ce poate să facă persoana, ce are nevoie de sprijin, ce rețele are (familie, comunitate).
• Dezvoltarea planului de intervenţie personalizat: pentru un copil cu dizabilităţi sau pentru un tânăr cu autism, planul va include nu doar terapia directă, ci şi sprijin pentru integrare, socializare şi familie.
- Colaborarea cu echipa multidisciplinară – educatori, terapeuţi, lucrători sociali – astfel încât intervenţia psihologică să nu fie izolată, ci parte dintr-un lanţ de sprijin. Scopul pe termen mediu: să reducem riscul ca persoanele vulnerabile să ajungă într-o situaţie mult mai dificilă (izolare, regres dezvoltator, stres cronic). Prin intervenţie la timp, putem preveni ceea ce ar putea deveni o problemă mult mai gravă.
Ce semne ar trebui să observe părinţii sau îngrijitorii şi când să solicite sprijin Reporter: Mulţi părinţi sau persoane din centrele de plasament pot crede că „merge aşa” şi amână intervenţia. Ce sfaturi concrete le daţi pentru a recunoaşte momentul oportun să solicite consiliere?
N.P.: Iată câteva semne pe care le consider semnale utile:
• Copilul sau tânărul devine mai retras, refuză contactul social sau comunicarea;
- Apar schimbări de comportament – agitaţie, anxietate, somn agitat, iritabilitate;
- Familia se simte copleşită, apare senzaţia „nu putem face faţă”, iar sprijinul extern este minimal;
• Au loc evenimente de criză (mutare, dezastru, refugiu) şi persoana nu are sprijinul emoţional necesar;
• Dacă intervenţia întârzie, pot apărea consecinţe pe dezvoltare, regres, pierdere a oportunităţilor de incluziune.
Recomandarea mea: Nu aşteptaţi ca lucrurile să se faca bine de la sine, pentru ca ele se vor agrava. Un consult la timp poate face diferenţa între o perioadă de adaptare mai uşoară şi o problema mult mai mare în timp.
Provocările specifice în lucrul cu refugiaţii şi persoanele cu autism
Reporter: Contextul refugiaţilor şi al persoanelor cu autism adăugă o serie de provocări. Ne-puteţi împărtăşi ce dificultăţi întâlniţi şi cum le gestionaţi?
Светлана Панаитова, [31.10.2025 20:09]
N.P.: Sigur. Iată câteva:
• Trauma migrării: persoanele refugiate au adesea în spate pierderi, separări, incertitudine, iar acestea pot agrava tulburările de adaptare.
- Bariera limbii şi culturii – comunicarea poate fi îngreunată, contextul de susţinere nu este acelaşi ca acasă.
• Complexitatea profilului persoanelor cu autism: fiecare are particularităţi foarte mari, iar combinarea cu un context de refugiu poate genera supra-stimulare, frică, regres.
• Resurse limitate: logistic, de personal, de spaţiu sau de materiale de intervenţie specializate.
• Colaborarea multisectorială – e nevoie de cooperare între psiholog, lucrător social, terapeut, familie, autorităţi, ceea ce implică timp, efort şi coordonare. Pentru a face faţă acestor provocări, eu cred că avem nevoie de empatie ridicată, formare continuă, flexibilitate în intervenţie şi o viziune de incluziune care să privească persoana într-întregul ei (nu doar ca beneficiar „cu nevoi”).
Mesajul pentru părinţi, educatori și decidenţi
Reporter: Dacă aţi putea să transmiteţi un mesaj cheie pentru trei categorii – părinţi, educatori şi autorităţi – care ar fi acestea?
N.P.: • Părinţi: Nu aşteptaţi să se agraveze situaţia. Atunci când simţiţi că „nu merge” sau „ar trebui să fie altfel”, e momentul să căutaţi sprijin. Nu este semn de slăbiciune, ci de responsabilitate.
• Educatori: NU fiți rigizi și avitați conceptul de ”normă”. Observaţi schimbările mici, fiţi deschişi la colaborare cu psihologul, învățați cum să creaţi medii sigure pentru copii/tineri cu dizabilităţi sau în context de refugiu. Intervenţia timpurie face diferenţa.
• Autorităţi şi decidenţi: Investiţi în servicii integrate, interoperabile, cu accent pe incluziune. Odată ce persoanele vulnerabile sunt susţinute adecvat, costurile sociale şi economice pe termen lung scad. Sprijinul la timp previne crizele.
Încheiere Vă mulţumim foarte mult, doamnă Polihovici, pentru timpul acordat şi pentru perspectiva valoroasă. Sunteţi un exemplu de implicare și profesionalism. Acest interviu este realizat cu scopul de a aduce în lumină importanţa intervenţiei psihologice în contexte vulnerabile (copii cu dizabilităţi, autism, refugiaţi) şi de a inspira acţiuni proactive.
Acest articol este realizat în cadrul Proiectului „Moldova împreună: Sprijin umanitar pentru refugiații ucraineni”, finanţat de către Ministerul Afacerilor Externe din Republica Cehă prin intermediul Ambasadei Republice Cehe în Republica Moldova
